Poate Dorin Chirtoacă pretinde un al treilea mandat?

Foto: noi.md

Victor Surugiu

În Moldova s-a propus în repetate rînduri limitarea termenului de exercitare a funcţiei de primar general la două mandate. Pe de o parte, 8 ani este o perioadă suficientă pentru ca primarul să-şi manifeste toate capacităţile manageriale şi gospodăreşti, pentru a-şi realiza, practic, orice proiecte. Pe de altă parte, lipsa unei restricţii temporale nu corespunde „regulii celor două mandate”, aplicată în practica naţională.

Cu ajutorul experţilor, NOI.md a încercat să afle de ce în Moldova continuă să fie pusă în aplicare actuala schemă de organizare a administraţiei locale.

Cui îi convin primarii „longevivi”

Primarul de Chişinău este cea mai mare persoană publică a capitalei, ce conduce administraţia locală, abilitată cu un spectru larg de competenţe. El este ales de către locuitorii oraşului pe un termen de patru ani, în baza dreptului electoral direct şi egal, prin vot secret.

Alegerea primarului şi activitatea lui sînt reglementate de Codul electoral şi de Legea privind administraţia publică locală. Legislatorii moldoveni au schimbat regulat prevederile acestora, însă tema schimbării puterii locale s-a aflat permanent „pe din afară”.

Se propunea nu doar introducerea unei limite a termenului aflării în funcţie, dar şi introducerea mecanismului de rechemare a primarului şi a consilierilor municipali, extinderea posibilităţii de participare a cetăţenilor la audierile publice, discuţiile privind construcţiile, parametrii bugetului. Iniţiativele au fost înaintate, însă modificările finale se reduceau la tergiversarea la maximum a introducerii noilor prevederi.

Potrivit mai multor experţi, autorităţilor le convine ca primarii – nu doar în capitală, dar şi în alte localităţi – să fie „longevivi” în funcţiile lor. Astfel este asigurată continuitatea politică, precum şi este garantată muşamalizarea manipulărilor cu imobilul şi a altor acţiuni ilegale, practicate la nivel local.

Utilizarea resursei administrative şi a numeroaselor scheme permite persoanelor interesate să „ajusteze” rezultatul în favoarea candidatului necesar, în cazul în care acesta nu are suficiente voturi pentru victorie. Alegerile locale anterioare din 2011 au demonstrat acest lucru.

Victorie controversată

Printre primarii capitalei, „palmierul întîietăţii” îi aparţine lui Serafim Urecheanu, care s-a aflat la cîrma Chişinăului din august 1994 pînă în aprilie 2005 – aproape 11 ani. Dorin Chirtoacă, care reprezintă Partidul Liberal, conduce municipiul de 8 ani – din iunie 2007.

Totodată, în cadrul alegerilor locale din 2011, puterea în capitală a fost la un pas de a trece la Partidul Comuniştilor, care la moment era reprezentat de către Igor Dodon. Potrivit rezultatelor turului doi, Dorin Chirtoacă a cîştigat, iar diferenţa dintre cei doi candidaţi a fost de puţin peste un procent.

Chişinăul l-a susţinut pe reprezentantul PCRM, iar rolul decisiv l-au jucat suburbiile, unde sînt înregistraţi circa 20% dintre alegători. Totuşi, în urma numărării voturilor, au fost depistate un şir de încălcări, iar observatorii erau convinşi că victoria lui Chirtoacă este „trasă de păr”.

În pofida controversatei victorii în alegerile din 2011, reducerea considerabilă a popularităţii printre chişinăuieni, eşecurile majorităţii proiectelor de dezvoltare a capitalei şi înflorirea corupţiei în Primărie, Dorin Chirtoacă figurează pentru a treia oară în lista aspiranţilor la fotoliul de primar al capitalei. Este evident că actualul primar contează, în special, pe resursa administrativă şi pe susţinerea patronilor săi politici.

„Regula celor două mandate”

Între timp, în privinţa mai multor reprezentanţi ai înaltei puteri din Moldova este aplicată „regula celor două mandate”, ce retransmite norma constituţională, care introduce restricţii pentru şeful statului. „O persoană nu poate ocupa funcţia de preşedinte al Republicii Moldova mai mult de două mandate consecutiv”, se arată în alin.4 al art. 80 al Constituţiei. Astfel, este stabilită perioada maximă de aflare la conducerea Preşedinţiei.

În Moldova, ca şi în alte ţări, există un şir de posturi înalte în stat, aflarea în care este limitată de două mandate consecutiv. Printre acestea sînt şi funcţii în care candidaţii sînt numiţi, cît şi posturi pentru care candidații sînt aleşi. Spre exemplu, în alin.2 al art. 9/1 al Legii privind Curtea Supremă de Justiţie se arată că preşedintele acestei instituţii şi chiar vicepreşedinţii colegiilor sînt numiţi „pe un termen de patru ani şi pot ocupa aceste funcţii nu mai mult de două mandate consecutiv”.

În cazul în care „limita” de aflare într-un fotoliu lipseşte, funcţionarul public se obişnuieşte cu inamovibilitatea sa. Între timp, anume asigurarea mobilităţii forţate a puterii a şi condus la apariţia „regulii celor două mandate”, şi nu doar în Moldova.

Pentru ca funcţionarul să nu rămînă mai mult de două mandate în postul său şi după expirarea acestora să fie nevoit să cedeze locul altuia, fără a se justifica că „nu a avut timp să lucreze eficient” sau că „trebuie să finalizeze proiectele începute”. Deosebit de actuală pentru Moldova este şi problema „concreşterii cu puterea”, precum şi diferite scheme de corupţie şi de delapidare.

Controlul asupra autonomiei locale

„De ce o restricţie similară nu este introdusă la alegerile locale și pentru persoanele cu funcţii publice înalte – nu există explicaţii raţionale ale acestei situații, consideră unul dintre experţii noştri. În ideea de a face rotaţia obligatorie nu este nimic antieuropean. În multe ţări ale UE, în special în cele care au aderat recent, este promovată o politică de eficientizare a sistemului de guvernare, ce prevede o rotaţie activă a cadrelor. Totodată, în multe oraşe mari, asupra funcţiei de primar, într-adevăr, nu se răsfrînge restricţia de mandat, spre exemplu, la Paris, New York sau Chicago. Pentru că acolo sînt, într-adevăr, alegeri concurenţiale. Candidaţii independenţi şi cei ai opoziţiei au drepturi extinse, ei concurează de la egal la egal cu candidaţii în exerciţiu – şi în dezbateri, şi în spaţiul public. La noi însă primarii în exerciţiu evită dialogul, deoarece el le scoate în evidenţă ineficienţa. Actuala situaţie cu lipsa limitei de aflare în funcţie este convenabilă pentru unii actori politici, care vor să deţină controlul absolut asupra organelor administraţiei publice locale. Ei îşi mulează sistemul electoral după sine şi utilizează diferite pîrghii de influenţă asupra rezultatelor alegerilor. Toate acestea conduc la reducerea calităţii guvernării. Nu se poate de condus oraşul cîteva mandate la rînd, este nevoie de feţe noi, de noi impulsuri şi idei. Omului i se dă şansa de a se manifesta, iar timp de două mandate acest lucru poate fi făcut. Chiar dacă presupunem că el are o reputaţie bună şi, în principiu, ar putea rămîne şi pentru al treilea, şi pentru al patrulea mandat, dinamica dezvoltării cere înnoirea puterii. Rotaţia la putere este un instrument esenţial în combaterea corupţiei şi nepotismului. Limitarea termenului este şi o metodă de prevenire a monopolizării”.