Diplomaţia gazelor: ieri la Moscova, azi la Bruxelles

Foto : tribuna.md

Oxana FLOREA

În ultimele zile, vicepremierul, ministrul economiei, Valeriu Lazăr, a făcut activ naveta între Moscova şi Bruxelles, rezolvînd problemele energetice. „Cu cît mai multă comunicare, cu atît mai puţine probleme”, a explicat el, luni, 23 septembrie, în cadrul unei conferinţe de presă susţinută între deplasările sale peste hotare.

La Moscova …

La negocierile de la Moscova unii experţi l-au petrecut pe Valeriu Lazăr cu nişte prognoze „apocaliptice”: înaintea summitului de la Vilnius din noiembrie, spuneau ei, partea rusă nu se va grăbi în problema gazelor. Iar Summitul Parteneriatului Estic îi va dezlega mîinile. După parafarea acordurilor de asociere, în care intră şi Acordul de liber schimb cu Uniunea Europeană, Rusia i-ar putea impune R.Moldova un nou contract de livrare a gazelor, deja la preţuri „europene”. Sau să-i organizeze Moldovei o iarnă rece 2013-2014. Aceste prognoze erau însoţite de renumita frază aruncată de vicepremierul Rogozin la începutul lunii septembrie, în cadrul vizitei la Chişinău: „Spre că nu veţi îngheţa la iarnă”.

Însă Valeriu Lazăr s-a întors cu o veste optimistă: „Gazprom”-ul a căzut de acord să prelungească cu încă un an acordul de livrare a gazelor naturale, care a expirat încă la finele anului 2011. Este de bine sau de rău?

Cu un an în urmă, o asemenea variantă ar fi fost considerată la Chişinău drept una nu chiar reuşită. Atunci partea moldovenească insista asupra reducerii preţului la gaze cu 30%. Preţul de achiziţie dorit constituia „măcar” 360 dolari SUA pentru o mie de metrii cubi, în locul celor 400 de dolari SUA. Deoarece, conform unor calcule ale Ministerului Economiei, acesta este preţul maxim pe care poate să-l suporte consumatorii moldoveni. Valeriu Lazăr explica atunci că instituţia sa a elaborat un grafic special cu curbele de creştere a preţului de achiziţie, consumul şi evoluţia datoriilor în ultimii patru ani. Şi s-a constatat că, la un anumit tarif, curba consumului se ducea în jos, iar cea a datoriilor urca brusc în sus. Aceasta înseamnă că consumatorii moldoveni nu pot achita mai mult de un anumit preţ la gaze, în cazul dat – 360 de dolari SUA pentru o mie de metri cubi.

Adică, dacă ”Gazprom” vrea ca achitările să fie integrale şi la timp, atunci el trebuie să cedeze. Gazprom nu a fost împotrivă. Dar cu respectarea unor condiţii. În primul rînd, R.Moldova trebuie să renunţe la Pachetul Energetic III al Uniunii Europene, care la Moscova este văzut, nu fără motive, drept unul îndreptat împotriva „Gazprom”-ului. Totodată, la negocierile cu autorităţile moldoveneşti, concernul rus de gaze şi-a manifestat interesul faţă de obţinerea unor active energetice ale Republicii Moldova, în contul datoriilor. De exemplu, controlul deplin asupra reţelelor de distribuţie. Aceasta înseamnă că Chişinăul, în opinia „Gazprom”-ului, trebuie să-i cedeze cota în „Moldova-gaz” SA, aşa cum a făcut pe timpuri Transnistria. Guvernul R.Moldova a refuzat categoric să cedeze cota pentru a nu fi legat de mîini şi de picioare de concernul rus.

Însă pe parcursul ultimului an, conjunctura politică şi economică din regiune s-a schimbat. În primul rînd, degrabă va avea loc Summitul Parteneriatului Estic la Vilnius, care ar putea modifica situaţia geopolitică (în primul rînd, din cauza Ucrainei), fapt ce irită foarte mult Federaţia Rusă. În al doilea rînd, în anul acesta au fost închise mai multe proiecte energetice globale. De exemplu, proiectul de construcţie a gazoductului Nabucco West, iniţiat acum 11 ani şi care trebuia să treacă prin Bulgaria, România şi Ungaria în Austria. Potrivit unor zvonuri, ţinînd cont de acest „şantier energetic al secolului”, Uniunea Europeană a alocat bani pentru construcţia gazoductului Iaşi-Ungheni, în scopul reducerii dependenţei R.Moldova de „Gazprom” şi al diversificării surselor energetice.

În această situaţie, Republica Moldova nu numai că nu putea să spere la o reducere, dar, precum au şi prognozat experţii, ea în general s-ar fi putut pomeni în situaţia cînd Federaţia Rusă ar fi refuzat să prelungească la nesfîrşit contractul expirat de livrare a gazelor, semnat de guvernul Greceanîi încă în anul 2006 şi ar fi impus un nou contract la un preţ „european”. Pentru comparaţie: România cumpără acum de la „Gazprom” gaze la preţul de 470 de dolari SUA pentru o mie de metri cubi, iar în R.Moldova în acest an preţul de achiziţie, în baza formulei stabilite în contractul în vigoare, constituie în medie 380 de dolari SUA. În stil rusesc aceasta înseamnă „simţiți diferenţa”, a menţionat Valeriu Lazăr în cadrul conferinţei de presă.

Aşa că extinderea contractului cu „Gazprom” este cu mult mai avantajoasă acum pentru R.Moldova decît încheierea unui nou contract. Conform contractului prelungit, tariful pentru gaze este calculat în fiecare trimestru, pornind de la media aritmetică a preţului de comercializare a gazului de „Gazprom” în ţările străinătăţii îndepărtate pentru nouă luni precedente trimestrului de livrare, ţinînd cont de indicii modificării preţurilor la produsele petroliere (ţiţei şi păcură) pe piaţa mondială.

Recent, cîteva companii energetice occidentale (unele prin judecată, iar altele prin negocieri), au obţinut de la „Gazprom” reduceri pentru „flacăra albastră”. De exemplu, compania italiană „Eni S.p.A”, concernul gazo-petrolier de stat din Polonia „PGNiG” sau cîteva firme germane. Fapt ce, desigur, va influenţa asupra mărimii medii a preţului european la gaze, folosite în formula de calcul. Preţurile la produsele petroliere pe piaţa mondială de asemenea, sînt favorabile pentru R.Moldova. De aceea, ținînd cont de prevederile contractului prelungit, preţul mediu anual de achiziţie în anul viitor va fi aproximativ cu 10 dolari mai mic decît în anul curent şi va constitui 370 de dolari SUA.

Prelungirea acordului anterior cu „Gazprom” a constituit singurul succes al actualei etape a negocierilor cu concernul rus. Celelalte idei ale Chişinăului, deocamdată, se află la etapa de examinare, care durează. De exemplu, R.Moldova insistă asupra restructurării datoriei şi asupra separării datoriilor Transnistriei de datoria Moldovei la gaze.

Partea moldovenească i-a propus „Gazprom”-ului cîteva variante de soluţionare a problemei datoriei. Spre exemplu, Republica Moldova este de acord, după o inventariere şi o reevaluare totală, să transmită întreprinderii mixte moldo-ruse „Moldova-gaz”, pachetul de control al căreia este deţinut de „Gazprom”, în contul datoriilor istorice, gazoductele de presiune medie, construite în cadrul programului de gazificare. O altă variantă: „Moldova-gaz” va fi capitalizată din contul emisiei suplimentare de acţiuni.

Totodată, Chişinăul oficial vrea, de asemenea, să-şi restructureze datoriile pentru gaze pe o perioadă de 15 ani. Planul este următorul: guvernul adoptă fuziunea CET-1, CET-2 şi a „Termocom”-ului, ce consumă 40% din gazul rusesc. Şi ori „Gazprom” cade de acord să devină creditorul acestei întreprinderi unificate, restructurînd datoria de 139 de milioane de dolari pe 15 ani (experţii spun că dobînda în acest caz va fi comercială şi cît ne va costa această operaţiune este greu de imaginat). Ori, dacă concernul rus va prefera bani, partea moldovenească caută un alt investitor care va investi mijloace financiare şi va deveni creditorul întreprinderii energetice unificate.

Cei de la „Gazprom”, deocamdată, se gîndesc, venind, cum a spus Valeriu Lazăr, cu o contrapropunere. În ce constă aceasta, deocamdată nu se ştie. Cert este doar că Banca Mondială este gata să acorde atît consultanţă, cît şi sprijin financiar în problema restructurării. BM ar putea acorda un credit de 30 de milioane de dolari SUA pentru modernizarea sistemului de termoficare din Chişinău. Desigur, angajamentele faţă de creditul Băncii Mondiale, cît şi angajamentele faţă de oricare alt creditor al întreprinderii termoenergetice unice (fie „Gazprom” sau altcineva) vor fi incluse în tariful pentru energie termică şi electrică pentru consumatorii finali. Aşa că locuitorii Chişinăului în orice caz vor trebui să-şi strîngă curelele.

Specialiştii nu exclud că drept consecinţă a oferirii acestui credit poate fi solicitarea de a renunţa la sistemele de încălzire autonomă pentru consumatorii din capitală. Deoarece actualul sistem de aprovizionare cu căldură nu funcţionează demult la capacitate maximă şi deci este ineficientă atît din punct de vedere energetic, cît şi economic. Apropo, la guvern se discută că primii care se vor reconecta la sistemul centralizat de încălzire a capitalei după crearea întreprinderii unificate vor fi instituţiile de stat. În prezent, chiar şi clădirea guvernului este încălzită în regim autonom.

La Bruxelles …

Valeriu Lazăr a plecat la Bruxelles într-o vizită de lucru de două zile marţi, la patru dimineaţa. Una dintre întrevederile-cheie în programul vizitei sale va fi discuţia cu comisarul european pentru energie, Gunter Oettinger. Gurile rele afirmă că Lazăr a plecat operativ la Bruxelles pentru a raporta detaliat despre negocierile sale la Moscova. În ajunul vizitei ministrului economiei la Bruxelles, Chişinăul a avut o „surpriză” neplăcută din partea fiicei mai mici a preşedintelui român, eurodeputatei Elena Băsescu. Aceasta i-a scris o scrisoare deschisă comisarului european pentru energie, Gunter Oettinger.

La 27 august, comisarul european Oettinger, după cum se ştie, a participat la lansarea oficială a construcţiei gazoductului Iaşi-Ungheni. În mesajul său, Elena Băsescu a calificat construcţia acestui gazoduct drept o „înşelătorie” - deşi de la lansarea oficială a trecut o lună, lucrările de construcţie nici nu au început. În legătură cu aceasta, Elena Băsescu a menţionat că Oettinger a devenit victima unei înşelătorii. Lui i s-a aruncat praf în ochi la această „mascaradă” din Ungheni.

Potrivit mezinei preşedintelui român, la ceremonia de lansare a lucrărilor, pe şantierul din Ungheni au fost aduse operativ utilaje, conducte şi materiale de construcţie de la alt şantier din Rediu (judeţul Iaşi), unde cu o zi înainte a avut loc inaugurarea proiectului în zona românească. Iar după ceremonia din 27 august, toate materialele de construcţie au fost scoase din Ungheni. „În acest moment, acestea nu se regăsesc în niciuna dintre cele două zone unde ar trebui să se lucreze. Practic, ceea ce aţi văzut dumneavoastră a fost parte a unei recuzite politice în cadrul unui show puternic mediatizat”, se arată în mesajul Elenei Băsescu.

„Dacă aceasta ar fi fost o problemă care să vizeze strict România şi Republica Moldova, cu siguranţă că ea ar fi putut să nu facă obiectul unei asemenea scrisori de informare”, scrie în continuare Elena Băsescu. “Cred însă că era absolut obligatoriu ca dumneavoastră să cunoaşteţi situaţia reală privind acest proiect pe care l-aţi supravegheat. (…) Pe de altă parte, avem de-a face cu un proiect care este finanţat în bună parte chiar de Uniunea Europeană. 7 milioane de euro din cei 28 de milioane necesari realizării gazoductului vin de la UE prin Programul de cooperare transfrontalieră România-Ucraina-Republica Moldova".

Precum afirmă fiica preşedintelui României, care califică toate acestea drept uneltiri ale premierului Ponta, “există indicii clare că nici acest termen limită asumat nu va fi respectat. Mai mult, în timp ce premierii Ponta şi Leancă au dat asigurări că construcţia gazoductului Iaşi-Ungheni va fi finalizată pînă la sfîrşitul acestui an, Băsescu scrie că noua dată avansată de constructori este cea a sfîrşitului lui martie 2014.

Aceste mărturii ale Elenei Băsescu au fost percepute cu umor: în 2014, în România vor avea loc alegeri parlamentare, iar Băsescu şi Ponta acum îşi reglează conturile. Instituţiile Uniunii Europene, precum afirmă sursele noastre din guvern, sînt perfect informate despre situaţia reală la gazoductul Iaşi-Ungheni. Aşa că Bruxelles-ul, cu certitudine, nu-l va certa pe Lazăr.

Mai mult, afirmă interlocutorul nostru, după ce la finele lunii iunie a fost anunţată închiderea definitivă a proiectului Nabucco, gazoductul Iaşi-Ungheni a încetat să prezinte pentru R.Moldova o importanţă strategică. Şi atît Chişinăul, cît şi Bucureştiul ar putea să mai aştepte cu construcţia acestuia. Însă au primit indicaţii aspre de la Bruxelles: banii pentru construcţia gazoductului deja fuseseră alocaţi de Uniunea European la acel moment şi împărţiţi parţial de către vîrfurile europene. De aceea Chişinăul şi Bucureştiul au fost nevoite să organizeze o lansare demonstrativă a lucrărilor de construcţie, care deocamdată, într-adevăr, nu au început.

Însă acest fapt se încadrează în orarul stabilit – pentru mobilizarea proiectului a fost rezervată o lună. Pe 26 sau 27 septembrie, Ministerul Economiei al R.Moldova va fi vizitat de reprezentanţii consorţiului companiilor din România JV Habau Pipeline Systems SRL, care a cîştigat concursul pentru lucrările de construcţie a porțiunii moldovenești de 11 km a gazoductului Iaşi-Ungheni, pentru a examina mersul viitoarelor lucrări.