Cercetările anterioare pe această temă au sugerat că sunetul este din punct de vedere acustic similar cu apelul de avertizarare al unui primat. Teoria a fost demontată în momentul în care maimuțele au răspuns la anumite sunete pe care omul nu le-a perceput.
Cel mai recent studiu, realizat de doi muzicologi, a analizat sunetele care stîrneau reacții similare: creta pe gresie, scîrțîitul polistirenului, o furculiță frecată de o farfurie și zgomotul unghiilor pe o tablă.
O parte dintre participanți au fost informați exact despre sursa sunetelor, iar alții au primit informația că este vorba de o compozitie muzicală contemporană. Li s-a cerut să spună care sînt cele mai enervante sunete și au fost monitorizate reacțiile fizice, cum ar fi bătăile inimii, presiunea sîngelui.
Pe lîngă reacțiile fizice înregistrate, o puternică componentă psihologică a fost remarcată. Subiecții studiului care știau că este vorba despre zgomotul unghiilor pe tastatură au spus că este mult mai neplăcut decît cei care știau că este vorba de o compoziție muzicală.
Chiar și în cazul celor care știau că sunetul provine de la muzică s-au înregistrat reacții fizice.
Reacțiile fizice sînt determinate de forma canalului auditiv uman care, conform unor studii, s-a demonstrat că amplifică frecvențele de la 2000 la 4000 de hertzi.
Adăuga comentariu