Apoi, printre brazi, se pot observa găuri în clădire, pereți avariați.
Pe perimetrul clădirii este un gard. La un capăt se află o intrare deschisă, prin care încercăm să ajungem pe teritoriul demolărilor, deși gardianul nu ne permite. Din spate se vede clar că clădirea, practic, nu mai există, doar fațada. Stau două excavatoare – e pauza de prînz.
Apare un șef care amenință că va chema poliția:
Astfel, ne-am pomenit din nou după gard. Oamenii treceau pe alături în grabă. Numai un om în vîrstă a privit gardul clătinînd din cap. A oftat și apoi a exclamat:
- Și Palatul aducea profit!
- Desigur! Dar spuneau că suportă pierderi... Au interzis reparațiile, activitățile, festivalurile...
- Acest lucru se făcea în mod conștient?
- Oare nu-ți dai seama că conștient?! Eu aveam un venit de 1 milion 700 de mii pe lună! Acesta este venit numai din acea parte a clădirii pe care o dădeam în chirie! Dar mi-au explicat popular că Palatul se află în stare de avariere. Eu le-am răspuns: „Băieți, nu veți găsi o astfel de bomba pentru a arunca în aer subsolul!” Acesta doar era un adăpost rezistent de la atacurile cu bombă în cazul unui război nuclear! Aveam lăzi întregi cu costume de protecție împotriva atacurilor chimice! Alături este un rezervor de 20 de mii de litri... Și cînd îmi dădeau să semnez documente false, un oarecare act al inspectoratului în construcții precum că fundația este într-o stare de avariere, eu le-am spus: „Eu sînt inginer! Ce fel de stare de avariere? Fundația are adîncimea de trei metri și grosimea de 80 de centimetri! Cum poate fi în stare de avariere dacă este din beton armat? De aceea nu voi semna acest document, pentru că este fals!
Adăuga comentariu