Studiile asupra rămășițelor a 41 de persoane găsite în cimitirul acestei așezări au arătat că această comunitate era una închisă, era supusă violențelor și suferea de diverse boli.
Analiza ADN a evidențiat un nivel ridicat de consangvinitate în rîndul locuitorilor, 61% dintre eșantioane prezentînd dovezi de rudenie. Acest lucru indică endogamia, unde căsătoriile erau exclusiv în cadrul colectivității. ADN-ul virusului variolei a fost găsit și la unul dintre locuitorii așezării din secolul al X-lea, indicînd prezența acestei boli mortale.
În plus, două schelete datînd din perioada de început a așezării prezintă semne de răni violente provocate de sabie. Aceste descoperiri sugerează că unii dintre primii coloniști ar fi putut fi luptători, deși statutul lor exact rămîne necunoscut.
Interesant este faptul că printre rămășițe au fost găsite și semne de contaminare cu bacterii întîlnite în mod obișnuit la porci, indicînd importanța creșterii animalelor pentru această comunitate.
Comunitatea Las Gobas, care a trecut de la viața din peșteri la așezarea rurală, a existat în izolare și a practicat cultul religios. Această descoperire aruncă lumină asupra vieții din Iberia medievală timpurie, care rămîne adesea eclipsată de evenimentele din marile orașe.
Adăuga comentariu