Antilopa tibetană, după cum reiese și din numele său, locuiește pe platoul Tibetan, care se află între muntele Himalaya și deșertul Taclamakan. Înălțimile ajung acolo pînă la 3600-5500 de metri deasupra nivelului mării. La astfel de înălțimi, presiunea oxigenului este de două ori mai mică decît la nivelul mării. Animalele care trăiesc în astfel de condiții evoluează de obicei pentru a supraviețui cu mai puțin oxigen.
Antilopa tibetană a evoluat în mod clar pentru a se dezvolta într-un astfel de mediu. Martorii oculari menționează că animalele aleargă cu o viteză de pînă la 70 km/h.
În noua lor lucrare, cercetătorii au descoperit că antilopa în timpul evoluției sale a pierdut varianta globinei βA. Ea este cea mai răspîndită printre mamifere. Această dezvoltare a lăsat animalul fără forma adultă a hemoglobinei.
În schimb, antilopa se bazează pe forma infantilă a proteinei. Multe mamifere au o formă infantilă a globinei (βF) — ea asigură o transportare lină a oxigenului prin placentă. Dar o pierd în timpul dezvoltării.
Antilopa tibetană este în prezent singurul mamifer care, după cum se știe, utilizează βF în calitate de mijloc de supraviețuire la altitudini mari la vîrstă adultă.
Adăuga comentariu