Parcul și conacul sînt situate la distanţe egale de cele trei sate ale comunei Hincăuţi‒ Clişcăuţi, Poiana, Hincăuţi, la 18 km de orașul Edineţ şi la 224 km depărtare de Chişinău.
Conacul a fost fondat în secolul al XIX-lea şi a aparținut stolnicului Gheorghe Loizu. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, moşia a trecut în mîinile familiei Cantacuzino. Cu toate acestea, deja în secolul al XX-lea, moşia se afla în proprietatea familiei Schmidt, de origine germană, (conform spuselor şefului Secţiei de Cultură a Primăriei Edineţ). Tot atunci clădirea centrală a conacului a fost reconstruită, fapt care reiese din felul în care arată frontonul, care aminteşte un lăcaş al luteranilor.
Parcul plantat la începutul secolul al XX-lea apare în faţa ochilor noştri astăzi, păstrîndu-şi forma de altădată. Ceva mai devreme conacul era înconjurat de o dumbravă. Iar atunci cînd a început plantarea parcului o parte din stejari, dar şi alţi copaci au fost tăiați, în locul lor, fiind plantaţi arbori noi, atît soiuri locale, cît și provenite din alte regiuni, stejarii au fost însă păstraţi la granița parcului și parţial în centrul acestuia. Conform datelor diverselor cercetări mărimea parcului s-a micşorat constant: în secolul al XIX-lea ‒ 40 de hectare, la începutul secolului al XX-lea ‒ 27 de hectare, în prezent ‒ 7 hectare.
Adăuga comentariu