Despre aceasta a relatat președintele Uniunii Veteranilor Războiului din Afganistan, Mihail Mocan, în cadrul emisiunii "Mecanismul de acțiune cu Elena Levițkaia-Pahomova", relatează Noi.md.
Potrivit lui, soldații sovietici respectau această regulă dacă se aflau în cele mai grave condiții.
"De exemplu, dacă unul dintre băieți vroia să se retragă și să ia o altă poziție și murea acolo și noi nu puteam ajunge la el, pentru că acel loc era bombardat, atunci așteptam noaptea. Așteptam și țineam locul acela în vizor. Și cînd se întuneca, luam încet trupul și îl duceam în comandament, air apoi la morgă. Acolo decedatul era îmbrăcat, pus într-un sicriu de zinc, se lua rămas bun de la el și era trimis acasă. De obicei, această încărcătură 200 era însoțită de un ofițer sau soldat cu vechime. Dar acesta era cel mai neplăcut moment – să duci corpul neînsuflețit în sicriul de zinc rudelor. Mulți au refuzat să-i însoțească pe cei decedați acasă, deoarece transferul de mărfuri 200 era un test mai rău decît războiul", a menționat Mihail Mocan.
Adăuga comentariu