Tatăl Tatianei fusese de trei ori consul, însă era creștin bine credincios și temător de Dumnezeu, păzind în taină credința cea dreaptă, pe care i-a împărtășit-o și fiicei sale.
Ajungînd la vîrsta majoratului, viitoarea muceniță nu a vrut să se mărite, ci a ales să trăiască în curăție și dragoste față de Hristos, rugîndu-se ziua și noaptea, ajutîndu-i pe cei bolnavi și nevoiași. Părinții Sfintei nu s-au împotrivit acestei hotărîri, așa că ea a mers mai departe, punîndu-se cu totul în slujirea bisericii. Datorită curăției în care își ducea viața, Sfînta Muceniță Tatiana a fost așezată de Biserica din Roma în rîndul diaconițelor.
Împărații romani luptau împotriva creștinismului, fiind păgîni.
Tatiana, pentru credința sa nestrămutată în Dumnezeu, a fost supusă unor torturi strașnice: i-au fost tăiate picioarele, i-au fost scoși ochii și au încercat s-o ardă, dar fără niciun rezultat. Călăii, văzînd cu cîtă rîvnă își apără credința, au refuzat să îndeplinească ordinul împăratului. În sfîrșit, ea a fost condamnată la moarte, iar mai tîrziu a fost numită sfîntă, pentru că nu s-a îndepărtat de credința sa, dînd dovadă de bărbăție și putere.
Continuarea articolului citiți-o pe moldovenii.md.
Adăuga comentariu