Curtea a considerat că aceste prevederi sînt formulate de o manieră imprecisă și neclară și le conferă autorităților care le aplică, o marjă largă de discreție. Prin urmare, ele nu îndeplinesc standardul calității legii penale, fiind contrare unor norme constituționale, susțin magistrații Curții.
CCM a remarcat în hotărîrea sa că nu există niciun text normativ care ar defini noțiunea de „documente de importanță deosebită” utilizată în Codul penal.
Potrivit Curții, norma contestată îi acordă o marjă largă de discreție instanței de judecată, fapt care generează existența hotărîrilor judecătorești cu interpretări diametral opuse. Judecătorul însuși se află în dificultate, fiind pus în situația de a alege între mai multe variante posibile, în lipsa redării clare a normei și, implicit, a regimului sancționator aplicabil.
Adăuga comentariu