Nici în Europa, nici chiar la Bucureşti, care era atunci centru administrativ al coloniei otomane Ungrovlahia, nimeni nu s-a arătat deranjat de dezmembrarea Moldovei, nimeni nu s-a amestecat în tîrgul celor două mari imperii: Rus şi Otoman. Nimeni n-a condamnat afacerea lor, pe nimeni nu l-a durut sfîşierea Moldovei, nimeni n-a sărit în apărarea ei, n-a protestat. „Nici un suflet nu s-a sprijinit pe amintiri, - constata cu ruşine N. Iorga, - nu s-a deschis către speranţe pentru a da o luptă disperată, spre care s-ar putea îndrepta astăzi recunoştinţa noastră pioasă…”. De aceea pe atunci (1906) marele istoric român recunoştea: „Noi n-avem de cerut nimic de la nimeni şi nu ne îndesim la nici o pomană!”
Continuarea articolului citiți pe moldovenii.md.
Adăuga comentariu