Pestă porcină africană nu este periculoasă pentru om

Foto : golos.md

Pestă porcină africană sau boala lui Montgomery (lat pestis africana suum; abbr ASF) este o boală virală a porcilor.

Aceasta se referă la lista A, în conformitate cu Clasificarea internațională a bolilor contagioase ale animalelor. Pestă porcină africană nu este periculoasă pentru om, însă boala se răspîndește foarte repede în rîndul animalelor și provoacă mari pagube materiale agriculturii. Pier pînă la 100% din porcii afectați. Tratamentul este interzis, nu există niciun vaccin. Vaccinarea existentă a porcinelor reduce presiunea de virus, dar nu conduce la dispariţia acestuia. Carnea de porc provenită de la animalele infectate nu constituie un pericol pentru oameni, dar nu se recomandă pentru consum.

Boala a fost cunoscută de la începutul secolului XX, cu primele încercări de a introduce rase de porci culturale în Africa. Înmatriculate pentru prima dată în 1903 în Africa de Sud. În prima fază de istorie naturală, pînă la îndepărtarea în Portugalia (1957) și Spania (1960), pesta porcină africană a fost stereotipul unei tipice boli exotice focale naturale cu circulație naturală a virusului în populațiile de porcine africane sălbatice și decurge sub forma unei infecții tolerante persistente. Pentru porcinele domestice boala are un caracter letal acut cu pînă la 100%. În etapele ulterioare ale pestei porcine africane a evoluat către o înrădăcinare în țările din sudul Europei și răspîndirea în țările din Europa Centrală și America de Sud (1971 și 1978-1980).

Agentul cauzal al pestei porcine africane persistă în produsele din carne de porc care nu au fost tratate termic (cîrnați și produse alimentare sărate, risipa de alimente pentru hrana porcinelor).

Patologia schimbărilor la animalele bolnave – rinichi măriți și multiple hemoragii în piele.

Mijloace eficiente de profilaxie a porcinelor africane nu există, iar tratamentul este interzis.

În cazul apariției pestei porcine africane în gospodăria afectată se impune instituirea regimului de carantină. Toți porcii din focarul infecției se distrug fără vărsare de sînge. Cadavrele, gunoiul din grajdul porcinelor, reziduurile de furaje, obiectele de valoare mică se ard. Cenușa se îngropată în gropi, fiind amestecată cu var. Spațiile și fermele sînt dezinfectate cu soluție de hidroxid de sodiu 3% fierbinte, soluție de formaldehidă 2%.

La o distanță de 10 km în jurul punctelor cu probleme toate animalele se ucid, iar carnea este procesată pentru conserve.

Porcinele se infectează prin contactul cu animalele bolnave: prin alimente (în special deșeuri alimentare), apă, îngrijire, obiecte, vehicule contaminate, prin secreții de animale infectate, precum și prin contact cu cadavre de porci și de produse de sacrificare a porcilor infectați morți. Cel mai frecvent aduce la apariția ASF hrănirea porcinelor cu produse nefierte din deșeuri alimentare casnice, din diverse bucătării și ospătării, de la sacrificarea deșeurilor și hrană pentru animale și produse de cereale care nu au fost supuse unui tratament termic. Boala se transmite la animalele domestice și sălbatice, păsări, rozătoare și insecte.

Virusul este foarte stabil în alimente, apă și mediu se păstrează timp de luni, dacă nu se recurge la congelare și uscare. Și acesta poate fi distrus numai prin prelucrare termică.

Perioada de la infecție pînă la apariția simptomelor este de 2-7 zile. La animale temperatura crește pînă la 42°C, ele manifestă dificultăți de respirație, tuse, pierderea poftei de mîncare, sete excesivă, vărsături și se marchează paralizia membrelor posterioare, iar pe pielea de pe coapse, abdomen, gît, de la baza urechilor, pe surlă și coadă pot fi observate pete violete. Moartea survine de obicei în 1-5 zile. Uneori boala devine cronică.