„Problema nucleară” iraniană, transferată de la Viena în Oman

Foto: ruvr.ru

Următoarea rundă a negocierilor dintre cei şase mediatori şi Teheran cu privire la programul nuclear va avea loc în decembrie, în Oman.

La Viena ( perioada 23-24 noiembrie) părţile nu au reuşit să convină asupra unui acord atotcuprinzător privind programul nuclear şi s-au înţeles să prelungească negocierile până pe data de 30 iunie 2015.

După runda de la Viena, preşedintele iranian, Hassan Rouhani, l-a sunat imediat pe preşedintele rus, Vladimir Putin. După cum anunţă Kremlinul, Rouhani a promis că acordul cu cei şase mediatori va fi încheiat, în pofida faptului că părţile nu au reuşit să ajungă la o înţelegere la Viena. Teheranul intenţionează să facă acest lucru peste 3-4 luni.

MAE rus recomandă să nu se dramatizeze situaţia în urma prelungirii negocierilor. Ministrul rus al Afacerilor Externe, Serghei Lavrov, a dat asigurări că la Viena s-a înregistrat un progres semnificativ şi „a rămas doar să se convină asupra detaliilor tehnice”. „S-a convenit asupra continuării negocierilor. În decursul a trei-patru luni, noi sperăm să avem un document care să cuprindă toate principiile de bază, realizarea cărora urmând să fie obiectul unor consultări tehnice”.

Administraţia Barack Obama se pronunţă în favoarea continuării negocierilor. Însă John Kerry a avertizat că, dacă peste patru luni, părţile nu vor avea o poziţie comună, atunci întreg mersul negocierilor „va trebui revizuit”. Cei mai mulţi experţi ruşi consideră că astfel de astfel de ameninţări de „revizuire” nu sunt altceva decât un instrument de presiune politică.

Afirmaţiile cum că reglementarea „problemei iraniene” se va face după un scenariu militari reprezintă o tactică folosită în procesul negocierilor, consideră politologul rus Vladimir Evseev. „Părţile sunt interesate de continuarea negocierilor. Nu cred că procesul negocierilor va fi sistat. Mai ales că există interes faţă de colaborarea dintre SUA şi Iran, între altele în lupta împotriva extremiştilor din organizaţia Statul Islamic în Irak. Există şi Afganistanul şi alte probleme comune”.

Poziţia Rusiei faţă de această problemă a fost întotdeauna echilibrată şi logică. Cu câţiva ani în urmă, Moscova a propus în mod oficial să preia o parte din uraniul iranian pentru a evita orice fel de surprize şi a elimina sursa de îndoială că Iranul ar îmbogăţi uraniul în scop militar. La runda de la Viena, Serghei Lavrov a propus rezolvarea pe etape a problemei prin anularea unor sancţiuni în replică la unele măsuri luate de Teheran. Se pare că aceste propuneri sunt respinse doar pentru că Rusia le iniţiază.

Trebuie să înţelegem că pericolul nu constă în „programul nuclear” al Iranului, ci în faptul că lipsa unor înţelegeri va influenţa întreg regimul de neproliferare a armei nucleare.