De ce Ucraina are nevoie de NATO?

Foto: ruvr.ru

În Ucraina nu a avut loc referendumul referitor intrarea țării în NATO. El a fost programat pentru data de 15 iunie. Inițiatorul lui este fostul premier Iulia Timoșenko.

Ea a propus să se desfășoare acest referendum pe data de 15 iunie, în „ziua celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale”. Al doilea tur nu a avut loc, Comisia Electorală Centrală din Ucraina a anunțat că în primul tur al alegerilor, care a avut loc pe 25 mai, a învins Piotr Poroșenko, principalul adversar al lui Timoșenko.

Între timp, propunerea referitoare la un referendum privind NATO este ceva de domeniul fantasticii politice ucrainene. Se știe că țara care dorește să intre în NATO, nu trebuie să aibă probleme teritoriale și conflicte interne. Iar în Ucraina are loc un război civil. Operațiunea specială din sud-estul țării continuă, mor oamenii, spitalele sunt pline de răniți. Iar autoritățile de la Kiev nu se jenează să atace cu rachete orașele pașnice.

Paradoxal, dar în ajunul alegerilor de la 25 mai, împotriva referendumului s-a declarat și noul președinte al Ucrainei. Nu pentru că el personal este împotriva participării Kievului la NATO. Poroșenko este în favoarea acestui lucru. Însă, problema constă în faptul că pînă acum majoritatea covîrșitoare a populației Ucrainei era împotriva unei intrări în NATO. În unul din discursurile sale, Piotr Poroșenko a declarat că în această situație referendumul va „scinda țara” și rezultatul lui negativ va închide această problemă pentru mulți ani.

Iar Poroșenko nu dorește așa ceva. El speră că la summit-ul NATO din Wales (Marea Britanie) de pe 4-5 septembrie va fi propus Planul de acțiuni pentru a deveni membru al Alianței. Asta înseamnă că se poate totul și nu trebuie să se desfășoare un referendum, armata poate fi modernizată imediat și pot fi schimbate legile. Ucraina se poate afla în acest statut timp de 10 ani.

Jocurile Ucrainei cu NATO sunt doar o parte a unui mare joc geopolitic, care este dus de SUA, spune politologul Bogdan Bezpalko. Obiectivul principal este acela de a rupe Ucraina de Rusia.

„Acum elita de guvernămînt, care a preluat puterea la Kiev, are sarcina de a începe acțiuni de luptă active împotriva Rusiei. Ea este împinsă în fel și chip spre aceasta de sponsorii de peste ocean. Acest lucru este necesar și elitei ucrainene actuale, deoarece ea nu are o altă alegere. Prin cuvintele „activități de luptă active” am în vedere nu numai acțiunile militare, dar și o confruntare cu Rusia la toate nivelurile vieții politice”.

Paradoxul Ucrainei este că dacă integrarea economică cu Europa este susținută de majoritatea ucrainenilor, în favoarea integrării cu NATO se declară minoritatea. Ultima dată „stările de spirit” în favoarea NATO au fost evaluate la sfîrșitul lunii octombrie 2013. Atunci pentru intrarea în NATO s-au declarat în medie doar 20%. După lovitura de stat din 22 februarie și propaganda agresivă a mass-media, procentul celor care sunt pentru a crescut în mod sigur. Însă nu atît de mult, pentru ca autoritățile de la Kiev să fie sigure de rezultatul referendumului privind intrarea în NATO.

Andrei Fediaşin