Dominoul crizei din Ucraina: Republica Moldova

Foto: ruvr.ru

La Chişinău, o versiune a Euromaidanului de la Kiev s-a consumat deja pe 7 aprilie 2009, cînd protestatarii „spontani” au devastat şi incendiat clădirea Parlamentului moldovean, eveniment transmis în direct de la faţa locului de principalele posturi româneşti TVR, Realitatea TV şi Antena 3.

Mai mult decît la Kiev, la Chişinău s-a observat cu ochiul liber cum echipe antrenate în operaţiuni de gherilă urbană au urmat trasee de afluire pe grupuri mici şi la intervale regulate de timp pentru infiltrarea în masa de manifestanţi paşnici. Punctele de concentrare şi aliniamentele de plecare la ofensivă, ale tuturor grupurilor cu destinaţie tactică, fiind stabilite cu precizie dinainte. Fiecare grup cu destinaţie tactică îşi avea o componenţă bine determinată, misiuni distincte şi grupuri proprii de sprijin din rîndul organizatorilor manifestaţiei.

Rezultatul a fost preluarea puterii de către opoziţia pro-europeană, finanţată de miliardarii euro-atlantişti de top: Gabriel Stati, Vladimir Plahotniuc şi Valeriu Pasat, cu ample conexiuni la sursele „băieţilor deştepţi” de la Bucureşti. Şi care l-au numit premier al R. Moldova pe partenerul lor, oligarhul Vlad Filat. În mandatul de premier, Filat n-a reuşit nimic altceva decît să-şi sporească averea personală de 100 de ori. La cinci ani de la preluarea puterii la Chişinău, de către formaţiunile pro-occidentale, în stilul propriu al democraţiei de tip occidental, nimic din aspiraţiile de atunci ale moldovenilor nu s-a concretizat. Corupţia s-a amplificat, economia e în colaps, investiţiile UE sunt în continuare zero şi promisiunile unioniste s-au dovedit minciuni sfruntate. Aşadar, starea de spirit a populaţiei R.Moldova nu este deloc favorabilă forţelor pro-occidentale, ci, dimpotrivă, există o ostilitate latentă care nu aşteaptă decît cea mai mică scînteie pentru a se manifesta mult mai violent decît la Kiev.

Ministrul de finanţe interimar a recunoscut că nu are cu ce să plătească salariile şi pensiile şi că economia Ucrainei are nevoie urgentă de 35 de miliarde USD ca să iasă din faliment. Numai că Rusia este singurul stat care are aceşti bani şi s-a declarat dispus să-i ofere încă de la începutul protestelor de la Kiev, cu condiţia deja cunoscută. Dovadă că a şi transferat Ucrainei prima tranşă în valoare de trei miliarde USD.

Ţinînd cont că 85% din economia Ucrainei se află în estul şi sudul ţării populat de rusofoni, mai devreme sau mai tîrziu aceşti bani vor ajunge la beneficiarii lor. Singura necunoscută era dacă noua conducere a Ucrainei va accepta condiţiile Rusiei sau va prefera scindarea teritoriului Ucrainei. Acum cînd puterea pro-occidentală a dovedit că şi-o face cu propria mînă, promovînd cu ostinaţie politici anti-ruse şi această necunoscută pare că a dispărut. Aşadar timpul se scurge în favoarea Rusiei. Anterior am vorbit de axa imaginară Transnistria–Kiev, „balamaua” care a ţinut unite pînă acum cele două Ucraine: cea de Vest şi cea de Est. În contextul actual al crizei ucrainene, declanşate de pro-europenii de la Kiev, Tiraspolul a devenit automat punctul strategic cheie, de care depinde ruperea teritoriului Ucrainei, de-a lungul acestei axe.

Ca lucrurile să fie şi mai clare, există un referendum în derulare pentru desprinderea de R.Moldova în Găgăuzia şi este în curs de înfiinţare un batalion de cazaci la Comrat. Iar alimentarea cu gaze ruseşti a R.Moldova şi a României se face pe o magistrală care străbate estul Ucrainei şi are ca puncte obligate de trecere Transnistria şi Găgăuzia. Altă alternativă nu există.

Aşadar Tiraspolul devine vedeta derulării ulterioare a crizei ucrainene, în timp ce R.Moldova se afundă accelerat în mlaştina propriei incompetenţe şi a oportunismului, susţinut cu generozitate de politicienii bucureşteni, care guvernează România, nu ca urmare a vreunui Euromaidan violent, ci datorită votului acordat de bună voie de români.

Valentin Vasilescu