Merkel i-a mai dat o palmă lui Băsescu

Foto: ruvr.ru

Vizita președintelui Băsescu la München a fost comică, dar mai comice au fost tentativele jurnaliștilor băsiști, acompaniați de ilustrul Emil Hurezeanu, de a prezenta această catastrofă diplomatică ca o victorie colosală a geniului geopolitic băsescian.

În realitate, guvernatorul Băsescu a plecat la conferința de la München, s-a făcut de rîs și apoi a revenit la București, aplaudat de camarila jurnaliștilor aflați pe ștatul de plată al Serviciului de Informații Externe.

Este simptomatic că de această dată, chiar și fan clubul lui Băsescu din redacția în limba română a Deutsche Welle a fost forțat de „circumstanțe” să recunoască faptul că vizita nu a fost un succes. Mai mult au reușit să găsească și o scuză penibilă: doamna cancelar a avut un orar prea încărcat pentru a-l băga în seamă pe președintele României, demonstrînd astfel că el nu mai contează în ecuațiile puterii europene.

Teoretic, un șef de stat, mai ales un șef de stat considerat prieten al Germaniei, trebuie să fie primit, măcar „de protocol”, măcar în formatul „30 de secunde pentru poză” de cancelarul Germaniei, adică de persoana cu cea mai mare putere de decizie în statul german. Angela Merkel nu a găsit timp pentru Traian Băsescu nici măcar în formatul Conferinței de Securitate de la München, adică în cadrul unui eveniment major organizat special pentru a oferi celor care contează în jocurile geopolitice posibilitatea de a dialoga fără constrîngeri logistice. În aceeași clădire, efectiv la cîțiva pași distanță, au fost șefi de state și decidenți de pe toate continentele și din toate țările care contează cu adevărat. Angela Merkel nu a găsit 5 minute pentru a face cîțiva pași spre Traian Băsescu și nici nu i-a permis să facă el acei cîțiva pași. Mai mult, președintele României nu a fost primit la München nici măcar cu onorurile militare demne de un șef de stat. Ce mesaj încearcă să transmită Berlinul prin aceste gesturi? E simplu: „Băsescu este un nimeni, se poartă urît și iată că i-am tras încă o palmă diplomatică”.

Dat fiind faptul că și în Germania există filoamericani, aceștia au găsit opțiuni pentru a-l consola pe guvernatorul frustrat: i-au organizat o întîlnire cu președintele Germaniei, un personaj cu atribuțiuni strict ceremoniale și zero putere practică și i-au oferit lui Băsescu posibilitatea de a-și etala inteligența pe scenă, alături de un alt intelectual profund al zilelor noastre boxerul Kliciko, cunoscut pentru inabilitatea de a construi cap-coadă o construcție sintactică. Cei doi intelectuali au discutat la modul serios despre „viitorul democrației europene”, oferind publicului spectator o prestație comică demnă de cei mai titrați maeștri ai comediei.

Băsescu a încercat să repare relațiile cu Angela Merkel, venind în Germania cu un cadou. „Surse” din zona diplomatică confirmă că președintele României a propus vînzarea „la reducere” a CFR unui investitor desemnat de Berlin în schimbul continuării susținerii politice. Aceleași „surse” susțin că după ce Băsescu a prezentat oferta sa în format „CFR în schimbul suportului după modelul vara 2012” i s-a spus că este o glumă bună, sugerîndu-se că Germania nu are nevoie de un politician expirat pentru a-și promova interesele în România.