Printre atîtea povești despre moarte, disperare și teroare, pentru o familie din capitala libaneză, 4 august e sinonim cu miracolul. Fiul lor s-a născut chiar în timp ce maternitatea era cutremurată de suflul exploziei.
Pe patul de spital e Emmanuelle. A intrat în travaliu. De la ușa salonului, soțul ei filmează entuziasmat fiecare etapă a nașterii primului lor copil. Ce a urmat a depășit și cele mai înfricoșătoare coșmaruri.
Ferestrele au fost spulberate, aparatura aruncată pe jos, dar toată lumea e teafără. Nașterea nu mai putea fi amînată.
„Mi-am văzut moartea cu ochi. Mă tot întrebam dacă acela era sfârșitul. Am privit în jur, am văzut cum arăta tavanul, mă așteptam să cadă pe noi în orice moment”, a povestit Emmanuelle, mama micului George.
Cu ce le-a mai rămas la îndemînă, medicii și asistenții s-au mobilizat să-l aducă pe lume pe George. Habar n-aveau în acele clipe ce cataclism lovise orașul, dar în tot haosul, micuțul era o rază de speranță.
„Nu mai aveam electricitate și soarele începuse să apună. Știam că trebuie să terminăm cât se poate de repede. A venit pe lume la lumina telefoanelor mobile”, a povestit Stephanie Yacoub - medic obstetrician.
George a fost înfășat rapid și dus cu mașina unui om de pe stradă la un spital din afara Beirutului pentru monitorizarea normală.
Acum e acasă. În ciuda condițiilor ca-n vreme de război, e perfect sănătos. Nu va avea nicio amintire a clipelor de groază care i-au marcat nașterea. Dar părinții recunosc că au fost marcați pe viață de cele intâmplate.
„George e un copil foarte special. E lumina din întuneric, speranța născută din haos”, spune Edmond - tatăl lui George.
17 oameni au murit în spitalul în care s-a născut George.
Adăuga comentariu