La o săptămînă de la catastrofă, la Beirut continuă să sosească oficiali străini. Joi a sosit în capitala Libanului şefa ministerului francez al apărării, Florence Parly, şi urma să ajungă subsecretarul de stat american pentru afaceri politice, David Hale. Parly va aştepta sosirea navei franceze portelicopter Le Tonnerre, care va aduce joi noaptea ajutoare alimentare şi materiale de construcţii.
Cartiere întregi din Beirut sînt pline de ruine. Deflagraţiile au afectat 640 de clădiri istorice, din care 60 sînt în pericol de prăbuşire, arată UNESCO.
Libanul era deja afectat de o criză economică, iar tragedia a dus la o nouă intensificare a protestelor declanşate toamna trecută împotriva clasei politice. Libanezii îşi acuzau de mai multă vreme conducătorii de corupţie, incompetenţă şi neglijenţă, iar acum le atribuie şi responsabilitatea directă pentru explozia celor 2.750 de tone de azotat de amoniu depozitate necorespunzător în portul Beirut.
După o săptămînă, eforturile de înlăturare a urmărilor catastrofei şi de distribuire a ajutoarelor sînt făcute în bună măsură de locuitorii capitalei, de tineri voluntari şi de organizaţii neguvernamentale. Opinia publică consideră că autorităţile nu s-au mobilizat suficient.
Confruntat cu furia străzii, guvernul condus de premierul Hassan Diab a demisionat luni. Cabinetul se formase în ianuarie sub controlul unei singure tabere politice, formată din gruparea şiită Hezbollah şi aliaţii acesteia. Berri a cerut joi alcătuirea cît mai rapidă a unui nou guvern.
AFP afirmă că potrivit unor ''surse occidentale bine informate'' comunitatea internaţională speră că va ajunge la putere o echipă independentă, aprobată de populaţie, cu participarea unor partide politice care să asigure funcţionarea noului executiv. Primele reacţii din partea principalilor actori politici nu sînt însă încurajatoare, apreciază sursele agenţiei, care se aşteaptă la un blocaj, deoarece politicienii consideră că presiunea străzii nu este foarte puternică.
Mulţi dintre libanezii revoltaţi cer schimbarea întregului regim şi demisia preşedintelui Michel Aoun, în vîrstă de 85 de ani, a lui Berri, a deputaţilor şi a altor lideri aflaţi în funcţie de zeci de ani.
Adăuga comentariu