Președinția Indoneziei la G20: o nouă ofertă pentru hegemonie globală

La finele a. 2022 în Indonezia urmează să se desfășoare summit-ul G20 – așa se obișnuiește să fie numite țările cu cele mai mari economii naționale. Cea mai recentă întrunire a liderilor acestor țări a avut loc la Roma în octombrie, trecut. Următorul summit indonezian se va desfășura în cu totul alte realități politice și economice, conturul cărora, probabil, la moment nu le poate prognoza nimeni. Un rol deosebit în acest context îl va avea gazda summit-ului. Noi cunoaștem prea puțin despre această țară, dar Indonezia este cel mai puternic stat din Asia de Sud - Est, și influența lui în regiune va tot crește. Ce reprezintă această țară relatează într-un articol Nikita Cuclin, expert al Centrului ASEAN de la MGIMO (Se publică cu prescurtări).

***

Recenta aderare spectaculoasă a Indoneziei la președinția G20, însoțită de reprezentații teatralizate și declarații zgomotoase ale președintelui Joko Widodo, a atras din nou atenția lumii către această țară. Cel mai mare stat al Asiei de Sud – Est este adesea pe nedrept trecut cu vederea de experți, din cauza perceperii stereotipe a acestui actor multilateral drept «o destinație pur turistică» sau «o țară în curs de dezvoltare», însă în viitorul apropiat , la unele poziții, ea va putea fi comparată cu India, Japonia sau Coreea de Sud, și alte puteri mijlocii din Asia-Pacific.

Este important să știm că azi Indonezia este una dintre economiile cele mai mari din lume, lider și intermediar regional. Jakarta își dorește să influențeze procesele globale politice, economice și socio-culturale, are o poziție fermă în discuțiile privind provocările și amenințările globale, și-a format propria viziune asupra relațiilor internaționale.

De la obținerea independenței, Indonezia a păstrat în politica sa externă un curs cu mai mulți vectori. Unul dintre principiile de bază, declarate de ea, este cursul independent, echidistant față de blocurile militar-politice care se confruntă.

Una dintre prioritățile politicii externe a Indoneziei este colaborarea regională. Această țară a fost printre inițiatorii creării Mișcării de nealiniere și АSЕАN. A avut un rol important și în procesul de creare a izolării în bloc a regiunii Asiei de Sud - Est în perioada războiului rece. În mod repetat, conducerea Indoneziei a intermediat conflictele regionale, fapt care la fel i-a sporit influența și a consolidat poziția țării ca autoritate regională.

Astfel, G20, ca oricare altă platformă globală, este privit de conducerea Indoneziei drept modalitate de a ieși dincolo de hotarele regiunii, a demonstra întregii lumi succesele atinse și a atrage atenția asupra propriei economii, în vederea soluționării problemelor interne. Înainte de a vorbi despre actualele poziții ale țării, trebuie să examinăm pe scurt componenta de valoare a acțiunilor Indoneziei în G20 și alte organisme.

Pe ce se bazează Indonezia?

O analiză a poziției Indoneziei pe arena mondială necesită să se țină seama de structura viziunilor indoneziene asupra lumii în domeniul relațiilor internaționale și să se înțeleagă, că este un sistem complex, în care se resimte acut interacțiunea dintre politica externă și cea internă. Indonezienii percep lumea într-un mod neliniar și privesc prezentul ca pe un punct de tangență al atitudinilor din trecut și realizările din prezent. Pentru indonezieni istoria țării lor și a popoarelor ei este un fel de «istorie vie», ea este descrisă în cărți și manuale, însă și azi fiecare indonezian păstrează ritualurile, tradițiile și modul de viață al strămoșilor. Din start, societatea indoneziană este sincretică și tolerantă, capabilă să adapteze un spectru larg de idei și în sfera socioculturală, și în cea politică. Statalitatea indoneziană se bazează pe tradițiile politice și experiența celor peste 300 de popoare ale Indoneziei și pe moștenirea imperiului din trecut.

Această țară posedă una dintre principalele particularități, necesare înnoirii sistemului actual de relații internaționale — o viziune originală asupra lumii, bazată pe îmbinarea vechilor tradiții politice, a principiilor ideologiei naționale – filozofia Forța Pancea și ideile moderne privind dezvoltarea democratică. Filozofia diplomației indoneziene presupune rolul important al Indoneziei ca promotor al egalității, armoniei, echității, respectării drepturilor suverane ale națiunilor și ale societății prospere. Pe de altă parte, Indonezia poate fi comparată cu SUA după gradul de fracționare a forțelor politice, de aceea orice probele interne pot contribui la izolarea politicii externe , cam a fost în toiul pandemiei în a.2020. În același timp, grație fracționării sale, Indonezia se poate poziționa drept putere democratică modernă, apărătoare a lumii musulmane și luptătoare pentru ordinea mondială corectă a națiunilor suverane, dat fiind că toate aceste idei au fost pe larg reprezentate în documentele de directivă, discursurile liderilor politici și principalul – în ideologia partidului și conștiința oamenilor simpli.

Responsabilitatea globală vs dezvoltarea internă

Această dilemă «izolaționism vs politica externă globală » se manifestă în mod deosebit în cadrul primului (anii 2014–2019.) și celui de-al doilea mandat (a.2019 – prezent.) al președintelui Joko Widodo, supranumit și Jokovi. Anterior lui, începuse perioada «de aur» a diplomației globale a președintelui Susilo Bambang Yudhoyono (anii 2004–2014). El a stabilit drept sarcină primordială a Indoneziei extinderea simultană a rețelei de contacte diplomatice bilaterale ale Indoneziei și sporirea autorității ei în organismele internaționale cu accent special pe CS ONU, OIC, BAC și ASEAN. Pe atunci Indonezia introducea forțe pacificatoare în Cambodgia, rezolva activ principalele crize regionale, reforma mecanismele de drept în ASEAN și ocupa la ONU o poziție dură în problema reglementării în Orientul Apropiat, ceea ce a consolidat reputația țării de «primă între egale» în ASE. Globalitatea nu caracterizează Indonezia ca pe un actor global în sensul clasic,comparabil cu SUA sau RPC, dar o identifică drept țară capabilă să influențeze direct agenda lumii, folosind în acest scop situația sa în regiune, statutul său în organismele internaționale și autoritatea morală printre anumite țări și comunități, spre exemplu, în Umma mondială.

În primul său mandat, Jokovi a reușit să păstreze pozițiile Indoneziei în regiune și în lume, dar și să declare noul concept «Indonezia— axa maritimă a lumii». În opinia ministrului de externe al Indoneziei Retno Marsudi, conceptul «axa maritimă a lumii» presupunea transformarea Indoneziei într-un hub maritim logistic global. Unii experți chiar apreciau inițiativa ca fiind comparabilă, ca importanță, cu Drumul Mătăsii din sec. XXI sau Parteneriatul Trans-Pacific. Spre finele primului mandat mulți observatori vorbeau despre reducerea influenței Indoneziei și chiar despre izolaționismul ei, din cauza problemelor interne economice și de infrastructură.

În a.2019 Jokovi s-a abținut să facă declarații globale și a propus un program orientat spre soluționarea problemelor interne. Pandemia din a.2020 a acutizat problemele economice ale țării și pe parcursul anilor 2020–2021 diplomația indoneziană și alte departamente au fost orientate în exclusivitate spre lichidarea urmărilor Covid-19, în mare parte prin atragerea investițiilor chineze, americane, arabe și australiene.

În această perioadă nu putem vorbi despre neutralitatea deplină a Indoneziei în politica mondială, de exemplu în a. 2020 acest stat, fiind președintele CS ONU, a contribuit la adoptarea unor rezoluții privind probleme precum conflictele în Mali și Liban, dar și pacificarea feminină.

În februarie, 2021 criza politică din Myanmar a oferit Indoneziei posibilitatea să revină pe pozițiile de lider în treburile regionale. Anume Jakarta printre primele a vorbit despre conceptualizarea rolului ASEAN în condițiile crizei, din cauza temerilor imixtiunii supraputerilor și destrămarea organizației în blocuri opuse.

A urmat dezaprobarea creării AUKUS, care în opinia părții indoneziene contribuie la sporirea confruntării dintre SUA și China și pune țările ASEAN în fața necesității de a majora cheltuielile pentru propria securitate.

Viziunea indoneziană asupra dezvoltării regionale și a provocărilor actuale și-a găsit reflectare în documentele summit-urilor 38 și 39 al ASEAN și a summit-urilor aferente din 26–28 octombrie, 2021. Indonezia a participat activ la pregătirea pozițiilor Asociației într-un spectru vast de probleme actuale și importante, cum ar fi trecerea țărilor ASEAN la cea de-a patra revoluție industrială, crearea mecanismelor de reacționare la amenințările globale, lupta contra schimbărilor climatice și sprijinirea rolului central al ASEAN în soluționarea problemelor regionale. Dat fiind că în acea perioadă în ASE conflictul dintre SUA și RPC devenea tot mai aprins, Indonezia și-a apreciat eforturile anume ca acțiuni cu caracter global, ieșite dincolo de agenda regională. Punctul culminant al activității globale indoneziene a fost participarea țării la summit-ul climatic din Glasgow și Dubai Expo 2020, vizitate personal de președintele Joko Widodo.

La fiecare dintre aceste evenimente președintele indonezian a încercat să prezinte Indonezia drept țara care luptă pentru emanații zero și dezvoltare «verde» stabilă, cu păstrarea economiei puternice. Aici putem urmări combinarea flexibilă a cursurilor, caracteristică Jakartei, dat fiind că sarcina restabilirii economiei nu a dispărut, iar diplomația globală și promovarea țării pe platformele globale puteau contribui la realizarea acestei sarcini. Asta nu contravine nici prevederilor Forței Pancea, dat fiind că se ține cont de interesele dezvoltării Indoneziei și țara nu sacrifică ceva de dragul unor pași globali, dimpotrivă – obține și avantaje interne prin consolidarea propriilor poziții în instituțiile internaționale.

G20 ca un test al rolului global al Indoneziei

Pentru conducerea Indoneziei, președinția în G20 este comparabilă cu președinția în CS ONU, însă în primul caz Indonezia are mai multă libertate acolo unde este puternică din punct de vedere istoric — formarea unor abordări originale și a viziunii strategice asupra provocărilor și amenințărilor. Natura economică a G20 îi permite Indoneziei să-și consolideze și să dezvolte ritorica privind trecerea «verde», dezvoltarea și restabilirea stabilă de după pandemie, și asta în situația în care ea se reprezintă nu numai pe sine, ci și pe toate țările ASE, fiind unicul reprezentant al regiunii pe această platformă. Devenind președintă, Indonezia poate atrage atenția altor țări asupra problemelor civilizaționale ale dezvoltării globale, asupra rolului valorilor, culturii, armoniei în lume, ceea ce sună ca ceva departe de pragmatismul economic, dar și ca ceva nou.

În cadrul summit-ului G20 din 30–31 octombrie, 2021 la Roma, Jokovi a vorbit despre investiții, businessul mic și mijlociu, apărarea drepturilor femeilor. El a confirmat și faptul, că Indonezia va lupta contra schimbărilor climatice și urmărilor pandemiei.

Acest deziderat a fost dezvoltat în discursul președintelui indonezian la ceremonia de aderare la președinția în G20, pe 1 decembrie, 2021. Joko Widodo a declarat din nou, că Indonezia sprijină dezvoltarea stabilă și ecologică a societății contemporane și lupta contra schimbărilor climatice, a subliniat și necesitatea de a dezvolta incluziunea și egalitatea țărilor și popoarelor,în special în anii grei de pandemie.

Pe 6 ianuarie,2022 în cadrul conferinței de presă anuale ministrul de externe Retno Marsudi a proclamat trei direcții principale în activitatea G20: arhitectura globală a ocrotirii sănătății, trecerea energetică și transformarea economiei digitale.

Se pare că Indonezia promovează direcțiile pe care le promova în ASEAN și continuă să le promoveze în politica internă și planurile de dezvoltare ulterioară. Plus la cele trei direcții magistrale, viitorul summit Bali - 2022 va fi consacrat promovării realizărilor Indoneziei în sfera reformelor și democrației, problemelor de conducere și angajament a Indoneziei în soluționarea problemelor globale, a celor de cultură, turism și dezvoltare a industriei creative.

Indonezia este perfect capabilă să construiască poduri între actorii de diferit nivel, ceea ce îi face ca președinția ei să fie unică, căci interesele globale ale ei țin de echitatea socială și ideile accesului egal la tehnologiile de dezvoltare.

Singurul test de forță pentru conducerea indoneziană în G20 este criza diplomatică mondială privind situația din Ucraina. În deschiderea Primului forum al miniștrilor de finanțe și a guvernatorilor băncilor centrale ale țărilor din G20, pe 17 februarie, 2022 Jokovi a opinat, că acest conflict cu siguranță va împiedica restabilirea lumii după pandemia globală, deoarece criza într-un domeniu va contribui la decăderea din altele. Ulterior Teuku Faizashah, reprezentant oficial al MAE al Indoneziei, a declarat în contextul sancțiunilor și a escaladării conflictului: «Noi nu vom repeta orbește pașii altei țări. Noi vom lua decizii în baza intereselor noastre interne și a examinării urmărilor sancțiunilor. Noi iarăși și iarăși vedem că introducerea sancțiunilor nu înseamnă soluționarea unei sau altei probleme ». Astfel, la moment poziția în raport cu Rusia este extrem de precaută, caracteristică diplomației indoneziene. Chiar și în perioada escaladării confruntării politice, care a precedat faza de forță, ziarele indoneziene publicau opiniile părții ruse și erau gata să audieze toate pozițiile.

Dar politica încă mai poate deveni obiect de discuție pentru G20, iar Indonezia poate fi supusă presiunilor din partea actorilor care vor dori revizuirea actualului nivel de relații între țările-membre G20. În această situație Jakarta poate deveni un participant și mai activ la reglementarea internațională, grație statutului ei de președintă. Aceasta ar fi o oportunitate pentru difuzarea valorilor indoneziene de armonie și pace în relațiile internaționale la nivel global. Pe de altă parte, Indonezia va fi nevoită să reglementeze viitoarele contradicții acute în interiorul G20, ceea ce va deveni un test de forță pentru diplomații indonezieni, dat fiind că situația le va cere să balanseze între interesele naționale, regionale și cele globale.