Se încearcă reanimarea Comitetului Național de Stabilitate Financiară

Foto: aif.md

În anul 2010, Guvernul, în scopul asigurării unei coordonări adecvate între autorităţile publice, delimitării clare a responsabilităţilor, precum şi al realizării unor acţiuni prompte în caz de şocuri financiare extraordinare, a creat Comitetul Naţional de Stabilitate Financiară.

Inițial președinte al Comitetului a fost numit prim-ministrul (Vlad Filat), vicepreședinte – guvernatorul BNM, iar membri – miniștrii finanțelor și economiei, preşedintele Comisiei economie, buget şi finanţe a Parlamentului, preşedintele Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare și directorul general executiv al Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

În conformitate cu atribuțiile delegate Comitetului, acesta urma să:

- gestioneze crizele financiare extraordinare;
- definească crizele sistemice;
- prezinte Guvernului propunerile de politici şi măsuri în scopul protejării depozitelor, capitalizării şi recapitalizării băncilor etc.;
- stabilească căi unice de comunicare între autorităţile publice implicate în gestionarea crizelor sistemice din sectorul financiar;
- propună măsuri adiţionale şi imediate în caz de producere a crizelor extraordinare în sistemul financiar.

De atunci au expirat ani de zile. Și azi toți sîntem martorii crizei bancare și ai «furtului veacului».

Care a fost scopul și aportul acestui «groaznic» comitet? Realitatea a arătat că niciun comitet ori comisie nu rezolvă problemele pentru care se creează. Nici problema bancară nu este o excepție. Azi sîntem martorii acțiunilor adoptate prin răspunderea Guvernului, trecute fugitiv prin Parlament și pe la Președinție, care, din cîte se cunoaște, nu sînt un aport al respectivului comitet.

Și iată că Ministerul Finanțelor și-a amintit despre existența Comitetului Naţional de Stabilitate Financiară și propune unele modificări în hotărărea cu privire la Comitet.

Este propusă o nouă componență a Comitetului: Guvernatorul Băncii Naționale a Moldovei, ministrul economiei și ministrul finanțelor, vicepreședintele Comisiei Naționale a Pieței Financiare, precum și directorul general executiv al Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar. Deși nu este concretizat cine este președinte, vicepreședinte și cine sînt membrii, se propune că președintele și vicepreședintele vor fi aleși ulterior cu votul majorității membrilor Comitetului.

Azi, în conformitate cu Legea cu privire la BNM sînt prevăzute următoarele organe de conducere: Consiliul de supraveghere (7 membri) şi Comitetul executiv (5 membri), care sînt organe colegiale, activitatea lor fiind reglementată de lege şi de regulamentele Băncii Naţionale.

Consiliul de supraveghere este organul responsabil de organizarea unui sistem eficient de supraveghere publică independentă a activităţii Băncii Naţionale.

Comitetul executiv exercită conducerea executivă a Băncii Naţionale şi asigură realizarea independentă a atribuţiilor de bază ale acesteia, în modul stabilit de lege.

În conformitate cu noua lege intrată în vigoare recent cu privire la redresarea și rezoluția băncilor, BNM, în calitate de autoritate de rezoluţie, menține instrumentele de rezoluţie, care vin să ocrotească interesul public de apărare a stabilităţii financiare şi se vor aplica atunci cînd vor fi necesare pentru atingerea obiectivelor rezoluţiei, respectiv cînd banca nu poate fi lichidată în conformitate cu procedura de lichidare silită, deoarece acest lucru ar putea destabiliza sistemul financiar. Iar legea respectivă mai prevede că în aplicarea instrumentelor şi măsurilor de rezoluţie, cerinţele prevăzute în Legea nr.139/2012 cu privire la ajutorul de stat nu mai sînt aplicabile. Deci Guvernul nu va mai avea posibilitate să doneze banii publici băncilor cu probleme.

În aceste circumstanțe, cînd toată responsabilitatea pentru stabilitatea financiară revine BNM-ului, este de neînțeles necesitatea menținerii și reanimării unui consiliu naţional de stabilitate financiară.

Însă, după cum se vede, Ministerul Finanțelor insistă și propune modificări și completări în hotărîrea respectivă a Guvernului, în loc să o abroge definitiv, căci temeiuri sînt suficiente.